După ore (pe Transalpina)

Marţi dimineaţă (11oct) mă sună un prieten din liceu şi mă întreabă dacă merg cu el la Hunedoara dupa ce termină orele, eu fiind în practică mă gândeam să-l refuz, dar am sunat-o pe profă să văd dacă mă înţeleg cu ea să-mi fac temele acasă... Şi m-a înţeles!

După ce a terminat orele, m-a sunat să ne întâlnim în 10 minute. În acelaşi apel am căzut de acord să schimbăm locaţia, între Tg. Jiu şi Deva... La Deva am tot fost, hai la Tg. Jiu, i-am zis. Chiar înainte să intrăm pe defileu i-a venit geniala idee *Transalpina*! A întors imediat şi, mergând încet, am început să calculăm distanţa... Bineînţeles că am calculat-o penibil de greşit! Am calculat aproximativ 70km până la Novaci şi.. atât! Am pornit la drum fără să ne mai gândim că de la Novaci până în Petroşani ar mai fi fost aproximativ 80km (cred), în total aproximativ 150km, în teorie!

Drumul până la intrare în judeţul Vâlcea a fost destul de rău şi am întrebat alţi şoferi dacă pe Transalpina e mai bun; au răspuns afirmativ şi i-am crezut, nu aveam de ales. Cu indicatoarele stăm destul de prost, deci am mers mai mult fără să ştim sigur dacă mergem bine, mai ceream o indicaţie la alţi şoferi şi ne străduiam sa le urmăm corect.

Până la urmă am ajuns pe un drum bun, proaspăt asfaltat, mai drept decât în oraşe, dar în mijlocul pustietăţii. "Ăsta-i drumul" am zis amândoi şi chiar intrasem pe Transalpina, "Şoseaua cea mai înaltă şi frumoasă din România". Nu am condus deloc, aşa că mi-am permis să mă las furat de peisaj... Absolut superb... Mi-e greu să descriu în cuvinte ce am văzut şi nici măcar pozele de mai jos nu pot exprima frumuseţea peisajului!

Când am coborât din maşină să fac poza de mai sus am simţit mijlocul iernii în octombrie. Nu temperatura în sine era problema, ci vântul care nu se oprea o secundă!

Brusc, ne-a venit în minte că nu luasem în calcul şi distanţa dintre Novaci şi Petroşani când am socotit benzina! Dar ce mai puteam face pe la jumătatea Transalpinei?... Ne-am continuat drumul, fără apă, fără mâncare şi fără să ştim dacă ne ajunge benzina până acasă!

Peste puţin timp se vede la orizont staţiunea Rânca, părea aproape, iar acul la benzină era incă destul de ridicat. Cum ziceam, staţiunea Rânca părea aproape... Dar nu era atât de aproape pe cât părea! Oricum, am ajuns până la urmă; am trecut şi de Rânca şi ne-am lovit de acelaşi obstacol ca înainte de intrarea pe Transalpina, lipsa semnelor de circulaţie.

Ajunşi în Novaci, am întrebat lumea încotro să mergem, la care ziceau "Tot înainte şi vedeţi imediat un peco şi faceţi la dreapta.". Am mers pe drumul pustiu, tot înainte... Şi se vede o intersecţie la dreapta, dar nici măcar un semn care să zică unde duce şi nici staţia peco de care ziceau oamenii, aşa că am mai mers. Ne tot gândeam dacă acela era drumul, dar am mers tot înainte. După câteva minute care au părut că trec mai încet decât de obicei, am zărit staţia peco şi intersecţia! Până aici ne-a ajuns benzina şi acul stătea tot sus, nu am alimentat.

În sfârşit, văzusem indicatoare! De aici a mai fost o chestiune de timp până să ajungem acasă. Dar cu distanţa ce facem? La începutul articolului calculasem aproximativ 150km... Nu ştiu cum, dar în realitate (până acasă) au fost aproape 250km! Eh, asta e... Am ajuns cu bine acasă şi încă mai aveam benzină de o plimbare prin Vale!