Tabără moca (sau jurnal de tabără)

Săptămâna trecută am fost într-o tabără organizată de ANST cu un nume destul de lung, "Tabără naţională de cultură, tradiţii şi civilizaţie dacică şi romană" (sunt curios dacă-l mai ştie cineva până la sfârşitul articolului). Când am ajuns acolo, în primele 30 de minute am observat deja că toată lumea e împărţită tipic româneşte, pe bisericuţe. După ce ne-am cazat, ne-am plimbat puţin prin camp, apoi am căutat cel mai apropiat magazin, care se afla la cca. 1km.

Cred că formalităţile impuneau să fim cazaţi într-o cameră doar băieţi sau doar fete, dar... "formalităţi". Nu mă aşteptam să avem atâta libertate într-o tabără organizată de ANST, chiar mai multă decât în taberele private!

Nu ştiu dacă dă bine sau nu ce-o să scriu acum şi nici nu îmi prea pasă, dar mă aşteptam să fie foarte restrictivi în ceea ce priveşte tutunul şi alcoolul, că deh, e de stat, dar nu am auzit pe nimeni personal care să zică ceva despre vre-o interdicţie. Singura regulă scrisă pe toate gardurile era "Fumatul interzis în căbănuţe". Aşa se face că încă din prima seară toată lumea a început să socializeze după un pic de vin sau bere, mai puţin grupurile care se aşteptau la reguli serioase (inclusiv grupul cu care am fost), dar asta a fost doar prima seară de club în aer liber!

A doua zi, după micul dejun, am plecat pe un traseu istoric, spre cetăţile Blidaru şi Costeşti, drum destul de lung pentru majoritatea participanţilor. Mai jos vedeţi o poză de la Blidaru:

Traseul a fost unul de intensitate medie, zic eu, dar destul de obositor încât să-mi pot etala glumele proaste cu privire la condiţia fizică a colegilor din tabără - şi aşa am început să socializez şi să văd cu cine-i de glumit. Nu râdea prea multă lume, dar nici condiţia lor fizică nu era una de invidiat - copii crescuţi la oraş...

După ce ne-am întors şi am luat prânzul (puţin întârziat) am avut program liber, fiecare face ce vrea; serile au fost cam la fel, cu sau fără club în aer liber!

Ziua următoare am fost la Sarmizegetusa Regia, o parte din drum cu autobuzul, iar de unde nu a mai putut urca, am urcat pe jos (ceva mai mult decât urcasem şi ziua precedentă pentru Blidaru). Tot ce pot să spun e că a meritat efortul din plin! Panorame:

Zilele următoare am învăţat să tragem cu arcul, să aruncăm cu suliţa, să facem vase în stil dac din lut, iar fetele au mai învăţat să ţese - o treabă pentru oameni răbdători.

Când începusem să socializăm, să "spargem" bisericuţele, tabăra era spre sfârşit... Unii aşteptau cu nerăbdare să plece, alţii nu (de fapt, cred că eram singurul care ar fi vrut să mai rămână); o parte din cei care aşteptau să ajungă acasă ziceau că nu le plac condiţiile de cazare, condiţii în care -personal- aş mai fi stat măcar încă o săptămână.

Ultima noapte a fost cam ca prima, dar pentru toţi; toată lumea era binedispusă şi dansa (după C2H6O); am stat până târziu, chiar se crăpa de zi şi unii încă nu aveau nici măcar un gând să se culce, iar a doua zi ne-am trezit devreme pentru micul dejun, pregătirea bagajelor, puţin timp liber, apoi plecarea.

Unii au plecat mai repede şi cu o zi şi au ratat focul de tabără şi cântecele cântate în jurul lui la chitară, alţii au plecat dimineaţa devreme înainte de masă şi înainte să se trezească majoritatea celor rămaşi.

Drumul până acasă a fost unul destul de lung, având în vedere că am cautat gara din Orăştie prin colţurile opuse ale oraşului, aşa cum ne spusese un domn să mergem (mda... civilizaţie). Până la urmă am găsit-o şi după vre-o oră şi ceva a ajuns şi trenul cu care am venit acasă.

După o săptămână fără prea mult timp de dormit, pot spune că sunt pregătit să încep şcoala, chiar dacă nu aştept cu nerăbdare!

Deşi am încercat să scriu doar ideile principale şi am sărit peste unele subiecte şi întâmplări, articolul e destul de lung, aşa că trebuie să vă mulţumesc celor care l-aţi citit până la capăt!

Spor la învăţat în noul an şcolar care e pe cale să înceapă! :)