În mod normal, fotografiile sunt foarte limitate ca adâncime, acestea neavând nicio adâncime reală a dimensiunilor. Noi avem doi ochi, ceea ce ne permite să aproximăm distanţele pentru că vedem acelaşi obiect din două puncte diferite, dar aparatele foto (exceptând echipamentele speciale pentru 3D) au doar o lentilă.
Filmele 3D au apărut prin anii '50, primul film de acest gen fiind "The power of love", dar gata cu istoria! Scriu acest articol cu scopul de a vă arăta cum să vedeţi imaginile 3D :)
Sunt multe modalităţi de a vedea aceste imagini, dar scriu doar despre câteva dintre ele (cele mai simple şi la îndemână pentru toată lumea).
Încep prin a vă spune despre cross-eye... Dacă aţi citit cu atenţie primul paragraf, probabil v-aţi dat seama că avem nevoie de două fotografii din două puncte diferite. X-eye înseamnă să vă incrucişaţi ochii, dar mergem pas cu pas... Aşezaţi-vă în faţa monitorului cam la lungimea braţului (cu cât mai departe, cu atât mai uşor, dar imaginea va fi mai mică); înclinarea capului împiedică suprapunerea imaginilor, deci ţineţi capul drept; când aveţi imaginea în faţă, încrucişaţi încet ochii până cele două imagini se suprapun (vor apărea ca fiind 3 imagini, dar contează doar cea din mijloc); acum totul este în ceaţă, dar nu-i nimic; după ce aţi reuşit să vedeţi trei imagini neclare, încercaţi să "blocaţi" poziţia ochilor şi să-i relaxaţi în acelaşi timp până vedeţi imaginea din mijloc clară. Acum imaginea ar trebui să apară 3D :)
Nu toată lumea poate face asta! Nu recomand nimănui să încerce această tehnică dacă are sau a avut probleme cu muşchii ochilor; dacă vă simţiţi ochii obosiţi sau aveţi dureri de cap opriţi-vă imediat şi odihniţi-vă puţin; priviţi imaginile doar pentru perioade scurte de timp chiar şi după ce ştiţi bine cum se face. Riscul de a vi se întâmpla ceva este foarte mic, dar trebuie să spun şi asta... Sunteţi de acord că eu nu sunt responsabil dacă veţi avea probleme cu privirea în urma folosirii acestei tehnici!
Pe viitor voi posta mai multe imagini 3D, dar deocamdată nu am prea multe.
Fotografiile reprezentate prin anaglife pot fi văzute foarte simplu... cu ochelari 3D :)
Ochelarii 3D la care fac referire sunt cei cu lentile colorate (filtre de culoare); eu folosesc roşu-albastru, dar mai sunt şi alte combinaţii de culori (galben-albastru, roşu-verde, etc.).
Şi această metodă prezintă nişte riscuri care trebuie menţionate... în cel mai rău caz poate fi o durere de cap, dar dacă simţiţi că aveţi ochii obosiţi trebuie să vă opriţi... Chiar trebuie (spre binele sănătăţii).
Nu ştiu dacă sunt cele mai bune exemple cele de mai sus, dar pe viitor voi posta mai multe imagini 3D şi voi scrie şi cum se realizează fotografiile 3D.
22 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Săptămâna trecută am fost într-o tabără organizată de ANST cu un nume destul de lung, "Tabără naţională de cultură, tradiţii şi civiliz...
-
Pentru a înţelege complet funcţionarea unui filtru de polarizare avem nevoie de câteva scheme, dar voi trece peste şi vă spun dire...
-
Ştiţi deja... click pentru zoom :) Îmi place vremea asta... Îmi place să stau şi să mă uit la fulgere... Pot spune că a fost o noapt...
-
Sau simplu, Macro. Este poate una dintre cele mai frumoase şi atrăgătoare ramuri ale fotografiei. Iubită de mulţi fotografi, dar puţini su...
-
Marţi dimineaţă (11oct) mă sună un prieten din liceu şi mă întreabă dacă merg cu el la Hunedoara dupa ce termină orele, eu fiind în practică...


0 comentarii:
Trimiteți un comentariu